Primul lucru pe care l-a simțit a fost frigul. Un frig tăios, adânc, care nu atinge doar pielea — ci intră direct în suflet. Apoi, încet, printre aburii unei conștiințe încețoșate, au apărut sunetele. O voce de bărbat. Cunoscută. Prea cunoscută. Și apoi — cuvintele care i-au înghețat sângele: — Da, ea este. Confirm identificarea. Elena Munteanu. Logodnica mea. Ce tragedie… Era el. Andrei. Bărbatul care trebuia să îi devină soț peste două săptămâni. Vorbea plat, sec, fără urmă de emoție. Nici o v